Tanarul cu fata luminoasa si ochi patrunzatori, nascut in anul 1859, la Ramnicu Sarat, era un om cultivat, deschis noului, adept al civilizatiei moderne de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Stralucit avocat (era doctor in drept), pledeaza in procese mari atat in urbea natala, cat si la Galati, Bucuresti bucurandu-se de o situatie materiala buna. Facea o politica democratica si polemiza cu prietenul sau C.C. Datculescu scriind in ziarul „Constitutionalul”: „Curios mi se pare, iarasi, ca simpatiile personale te-au facut sa vezi in mine un democrat. Democrat sunt;(…) Astazi ma plangi ca vezi la mine ura; te inseli: dragostea mea pentru tine nu a scazut nicidecum; te-am considerat totdeauna ca pe un barbat de inima, dar care, in aprecierile tale de tot felul, te servesti de prisma simpatiilor.” A se observa eleganta omului de caracter care nu se sfieste sa spuna deschis adevarul. Despre felul de a fi a lui V. Cristoforeanu scria succint, dar convingator, un ziarist in anul 1896: „Era un om cult, foarte simpatic, cinstit si de inima.” Nu putea sa urasca, nu era capabil de razbunari si calomnii, gratie unei alese educatii si inteligentei remarcabile.
A iubit jurnalismul si l-a onorat prin respectul adevarului si al ideilor inalte. Admiratorii afirmau raspicat si cu entuziasm ca „avea o pana excelenta si un gen placut de a scrie”. La Ramnicu Sarat a scos cateva ziare si a onorat cu colaborarile sale publicatii precum „Vointa Nationala” si „Constitutionalul”.
Cei care l-au cunoscut spuneau ca excela ca orator si ca narator, cautandu-i compania. Era o placere sa te afli in preajma lui, sa-l asculti, sa-i urmaresti gesturile, privirea.
I-a placut mult sa calatoreasca in strainatate (mai ales in Italia), sa cunoasca orase, asezari, fiind deosebit de receptiv la progres si civilizatie. Cei din jur au remarcat si alte trasaturi, apreciind ca Vasile Cristoforeanu era „un om de o mare initiativa si vrednicie rara.” Aceste calitati l-au adus pe scaunul de primar, onorand inalta functie exemplar intre anii 1892 si 1895.
Intr-o perioada scurta, a reusit sa aiba infaptuiri remarcabile. De aceea, a fost considerat „al doilea parinte al urbei R. Sarat.” Se apreciaza ca modernizarea orasului nostru a inceput cu acest inimos si priceput primar. Tot ce vazuse el prin orasele europene i-a fost un reper pentru a schimba, mai tarziu, fata orasului sau natal. Sa amintim cateva dintre realizarile lui Vasile Cristoforeanu, realizari care-i asigura un loc aparte in istoria acestei asezari.
Om intelept si cultivat, edilul de acum peste o suta de ani si-a stabilit o strategie clara, cu prioritati ce trebuiau implinite: sanatatea, educatia, alimentarea urbei cu apa, lucrarile edilitare s.a. In domeniul sanatatii publice, primarul Cristoforeanu infiinteaza serviciul sanitar si serviciul barometric (vidanjare), fapt care a redus mortalitatea si numarul de imbolnaviri.
Alimentarea orasului cu apa potabila a fost una dintre cele mai importante infaptuiri edilitare. S-au facut captari de izvoare in zona Raducesti, iar vechile cismele primitive, de pe vremea lui Alecu Bagdat, au fost inlocuite cu cismele de fonta, cismele „presarate pe toate strazile orasului.” Astfel s-a atenuat suferinta locuitorilor din cauza lipsei de apa.
Pentru ca orasul sa arate mai frumos, a luat masuri sa fie pavat centrul lui si o buna parte din strazi. Urbea ramnicenilor a capatat astfel un aspect nou si modern.
Tot in perioada cat a fost primar Vasile Cristoforeanu, au fost trasate doua bulevarde: Al. I. Cuza si Matei Basarab. Scoala care astazi ii poarta numele, fosta „scoala cu clasele I-VIII NR. 5”, s-a ridicat din initiativa acestui iscusit edil, inaugurarea edificiului avand loc in anul 1895, adica la sfarsitul mandatului sau.
O alta realizare importanta este reorganizarea integrala a serviciului pompierilor care a fost dotat cu intregul utilaj modern din acel timp.
Contributiile acestui mare Om la modernizarea Ramnicului Sarat sunt deosebite.
Din nefericire, Vasile Cristoforeanu n-a trait decat 37 de ani, lasand in urma pretuirea si recunostinta ramnicenilor. Ziarele au consemnat decesul si au omagiat distinsa lui personalitate: „Vasile Cristoforeanu, ofiter al Coroanei Romaniei, fost primar al orasului R. Sarat, a incetat din viata la 12 ianuarie 1896, ora 1 dupa-amiaza.
Acest barbat de inima s-a stins in floarea varstei, la 37 de ani.”
Impresionanta este insotirea de catre ramniceni, pe ultimul drum, a vrednicului barbat; foarte multa lume („O multime imensa a insotit cortegiul funerar pana la cimitirul orasului.”) si o mare de flori („Pe carul funebru, neincapand marele numar de superbe coroane(…), s-a mai pus un al doilea car, care si acesta era cu totul acoperit cu coroane de flori artificiale si naturale, de foi de laur si stejar, cu diferite inscriptiuni.”). Aceste manifestari au fost semnele unei totale pretuiri si ale unei recunostinte de netagaduit fata de tanarul miruit de Dumnezeu cu atatea calitati. Trecand la cele vesnice, Vasile Cristoforeanu a lasat in urma „4 mici copii” printre care se afla si vestita (mai tarziu) Florica Cristoforeanu.
14 ianuarie 1896 – o mare de lume alaturi de cel mai iubit primar din istoria orasului
O afirmatie facuta in presa vremii ne-a zguduit. Fara s-o comentam, lasam cititorii sa-i descifreze conotatiile: „Vasile Cristoforeanu (…) a murit sarac.” De ce oare? Ca doar a fost un avocat virtuos, a mostenit o avere frumusica de la parinti, a fost si primar cativa ani. Care sa fie misterul? Noi credem ca, dimpotriva, a murit bogat prin tot ce a lasat in urma.
Dar noi, oare ce obligatii avem fata de memoria „primului parinte” modern al orasului Ramnicu Sarat? Ce-am facut pentru a-l feri de uitare? Cum ii cinstim memoria?
Credem ca bustul acestui destoinic barbat isi poate avea locul in parcul public sau in fata Primariei Municipale ca semn de vesnica cinstire. Avem convingerea ca se mai gasesc ramniceni cu dare de mana si dragoste de urbe ca sa poata implini o datorie de constiinta, pe care o simtim cu totii fata de VASILE CRISTOFOREANU.
Traian Gh. Cristea
p.s. Un articol despre Vasile Cristoforeanu puteti citi in varianta on line a ziarului Opinia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu